Veteranul Mihai Checheriță

Elevii Chevici Alexandru, Kashiwazaki Kevin și Ștefan Brescu din clasa a VIII-a de la Școala Gimnazială Nr.1 Verșești, comuna Sănduleni au stat la discuție în jur de 3-4 ore cu singurul veteran de război în viață de pe raza comunei Sănduleni, primind după spusele lor „cea mai frumoasă oră de istorie și o adevărată lecție de viață”. Născut la 19 iunie 1920 la Sănduleni, comuna Berești – Tazlău, plasa Tazlău, nea Mihai a fost recrutat la 23 martie 1942, la vârsta de 22 ani în Legiunea de Jandarmi Neamț îndeplinind funcția de agent de poliție, apoi a luptat în Crimeea cu vânătorii de munte, pentru ca să termine războiul în Cehoslovacia alături de armata rusă.

„Eu în război am plecat în `42, februarie pe 20, am terminat în `46 și am avut gradul de sergent, comandant de grupă. Am plecat pe frontul de răsărit în `43 ; după 7 luni ne-am retras că ne-au încercuit [n.r. – sovieticii] în Crimeea și pe noi românii ne-au scos nemții cu aviația. Am venit cu avionul până la Odessa ; e port la Marea Neagră de partea cealaltă…am fost și la Kerci, Sevastopol . De la Odessa am luat trenul până la Tighina. La Tighina ne-a schimbat 5 ruble și ne-a dat 60 lei pe rublă. De la Tighina a fost ordin să ne ducem la compania de unde am plecat. A mea era la Piatra Neamț. Eu am dat-o pe acasă o leacă, am stat câteva zile și când am plecat pe Turlui (localitate între Sănduleni și Berești Tazlău )spre Piatra Neamt. Când am ajuns acolo mă interesez cine mai este comandant de Legiune și aflu că e domnul locotenent Mihai Constantin, comandantul meu de pe front. M-am întâlnit cu dânsul, eu eram în uniformă de vânător de munte …,.Bă, tu ești Checheriță? (discuția cu comandantul Legiunii Piatra Neamț) Te-am dat dispărut la Kerci.”

‘…23 August. La ora 10 un comunicat radio, eram în Zemeș : „Români, întoarceți armele împotriva nemților. Regele Mihai I v-a vândut țara.” Peste o oră „Atențiune români, nu vă împotriviți. Aici vorbește Antonescu. Mergeți mai departe, stabilim frontul pe Carpați”. Eram în dubiu, am plecat acasă. Pe drum am găsit un bilețel aruncat din avion de ruși „Români, care dețineți acest bilețel vă puteți preda în siguranță.” Pușca o aveam la mine. Mă întâlnesc cu o patrulă de oameni civili. Mi-a luat pușca și a zvârlit-o de o stâncă. M-au lăsat să plec și m-a ajuns din urmă un băietan ; era sublocotenent cu capu gol, nebărbierit. Îmi ia capela și o pune în capul lui. M-a lăsat și ăsta să plec, apoi la Lucășești am dat de un grup de ruși care cântau și jucau. M-am strecurat pe lângă apă (Tazlăul Sărat)că ăștia nu mă mai lăsau să trec și apoi am ajuns în sat și m-am întâlnit cu o mătușă. Am întrebat cum stă treaba și mi-a spus că au venit rușii și au trecut ieri pe la mama și i-au luat o găină dar în rest nimic. La vreo 2-3 zile vine la mine unu Gheorghe Bucătaru, unu Costache Pavel să plecăm la Bacău la Comandamentul 2 Ucrainean (n.r. – sovietic). Am plecat vreo 40 de aici din sat….și pe la Bârzulești ne-am întâlnit cu o coloană de ruși. Ei veneau cu tot cu rusoaice, militari, ofițeri, în dube, cu tunuri…dar rusoaicele strigau la noi Romanski Sibir (n.r. – românii în Siberia). Eu eram mai fricos, dar unu Pavăl Vasile s-a dus spre ei să se informeze. S-a dus și s-a informat : „Pe 6 ani plecați în Rusia să construiți ce ați stricat”. Când am auzit, eu am plecat acasă….,s-au format cuiburi, câte 5-6 fugari. Noaptea erau acasă iar ziua ascunți în pădure. Oamenii nu voiau să lupte pentru ruși, dar duba era la șosea și îi tot prindea. Eu nu am mai putut și m-am dus pe jos de unde am plecat la post (n.r. – Legiunea de Jandarmi Piatra Neamț). Am luat o pălărie bleagă în cap, veston, o greblă cu dinții rupți și am plecat. Pe la Scorțeni m-am întâlnit cu o patrulă rusească ; au crezut că mă duc la câmp și m-au lăsat să trec. Seara am fost la post și m-am înrolat în poliția comunală a comunei Rediu. Am stat acolo până în martie 1945, apoi ne-au dat la regiunea Huși, județul Fălciu și de acolo pe frontul de Apus la Corpul 4 Armată ; în Rusia am fost cu corpul vânătorilor de munte, compania de poliție…[…] În Apus am stat până s-a capitulat Germania, 9 mai 1945, și am venit acasă și sunt și în ziu a de azi.”

11156818_859178390822030_532920386_n

Nu știu mândro ce să fac / Iar mă bagă la atac
Mă rog când te-oi mai vedea / Nu știu
Eu plec, mă duc de acasă / La armată, nu la coasă
Nu știu steagul l-oi scăpa / Ori pământ oi dihănea

11156910_859178260822043_91056311_n

photo.php

sursa: elevii Chevici Alexandru, Kashiwazaki Kevin și Ștefan Brescu din clasa a VIII-a de la Școala Gimnazială Nr.1 Verșești.
coordonator :Florentin Botezatu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s