Arsenie Boca la Mânăstirea de la Sâmbăta

„Mărturisirea lui Dumnezeu cu preţul vieţii este preţul învierii oamenilor întru sfinţi.” La 29 septembrie 1910, s-a născut Arsenie Boca (la Vața de Sus în județul Hunedoara), părinte ieromonah, teolog și artist plastic (muralist) român, a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus și apoi la Mănăstirea Prislop, unde datorită personalității sale veneau mii și mii de credincioși, fapt pentru care a fost hărțuit de Securitate. A fost unul din martirii gulagului comunist, închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea. A pictat biserica din Drăgănescu (la 25 Km … Continuă să citești Arsenie Boca la Mânăstirea de la Sâmbăta

Mos Gheorghe Harca

Locotenent colonelul(r) Gheorghe Hârcă (s-a nascut la 19 septembrie 1912 in comuna Ţibăneşti, judeţul Iaşi), este veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial, (a ajuns la venerabila vârstă de 101 ani), fiind încorporat încă din anul 1934. Moş Hârcă, aşa cum îi spun sătenii, a fost încadrat la Regimentul 25 Infanterie, cu care a luptat în campania din Est. A cunoscut viaţa grea de pe front, a suferit de foame, frig şi boli în prizonierat şi lagăre, a fost în faţa plutonului de execuţie, dar cu multă putere şi încredere a depăşit aceste clipe dificile şi a reuşit să se … Continuă să citești Mos Gheorghe Harca

Canalul

“Aici am ars şi-am sângerat cu anii,aici am rupt cu dinţii din ţărânăşi-aici ne-am cununat, cu bolovanii,câte-un picior uitat sau câte-o mână. Pe-aceste văi şi dealuri dobrogeneam dat cu veacuri înapoi lumina.Amare bezne-am aşternut pe geneşi le-am purtat în inimi rădăcina. Aprinşi sub biciul vântului fierbinte,bolnavi şi goi, pe ger şi pe ninsoare,am presărat cu mii de osemintemeleagul dintre Dunăre şi Mare. Trudind flămânzi de cântec şi de pâine,înjurături şi pumni ne-au fost răsplata.Să facem drum vapoarelor de mâine,am spintecat Dobrogea cu lopata. Istoria, ce curge-acum întoarsă,va ţine minte şi-ntre foi va strângeacest cumplit Danubiu care varsăpe trei guri apă … Continuă să citești Canalul

Poveste

Imediat după eliberarea de la Aiud, cu fiica (stânga) şi soţia   „Am avut un copil si-o nevastã Acum o sutã, o mie de ani. Auziti pãianjeni? Auziti sobolani? Am avut un copil si-o nevastã. Când a fost fericirea aceea cu chipuri pãmântesti diafane? Innecuri, sfârsituri de lumi, uragane, mi-au smuls din viatã odrasla, femeia. Au trecut o sutã, cinci sute de ani, s’au rupt muntiisi-au crescut bozii. Rareori ca dinamita fac explozii, amintirile ascunse prin bolovani. Si în tãcerea lor scurt detunatã un chip îmi zâmbeste si coase. Din pat, douã mâini mici, somnoroase, întinse, parcã mã fulgerã: „-Tatã!” … Continuă să citești Poveste

De n-ar fi în lume doine

„De n-ar fi-n această lume Ploaia noastră românească, N-ar putea în al meu suflet Floarea dorului să crească. De n-ar fi în lumea asta Strugurasi de poamă fragă, N-as mai fi stiut vreodată Că de dulci minuni mi-e dragă. De n-ar fi în lume doine Melodiile străbune N-as mai fi stiut că ele Fac din inimă cărbune. Când aud cum cântă scripca. Uit că mai trăiesc sub soare. Tot fiorul ei fierbinte Un suspin de zbuciumare. Chiar de mi-ar propune-n viată Munti de aur, vesnicie Totul dau numai pe-o frunză De pe scumpa noastră Glie.” Simion Plămădeală, „De n’ar fi … Continuă să citești De n-ar fi în lume doine